Un bunic statea impreuna cu nepotul sau pe o piatra, alaturi de un parau care susura.
– Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.
– E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul.
Cand crestem avem uneori senzatia ca in noi avem doi lupi care se lupta sa preia controlul. Ti l-ai putea imagina pe primul lup cu blana moale si gri, o privire blanda in ochi si poate chiar un zambet placut pe fata. E un lup care arare ori isi foloseste dintii si e dispus sa faca un pas inapoi pentru a-i lasa pe cei mici sa se hraneasca. L-am putea numi lupul pacii, al iubirii si al bunatatii pentru ca lupul crede ca, daca toti traim in pace unii cu ceilalti, fiecare animal si fiecare om in parte vor fi mai fericiti. Pentru acest lup, dragostea e ceea ce conteaza mai mult decat orice altceva. Vezi tu, el stie ca, fara dragoste, lumea noastra, alcatuita din lupi si animale ar inceta sa mai existe. O mama isi ingrijeste, hraneste, imbraca, adaposteste si isi apara copilul de pericole pentru ca il iubeste. Venim pe aceasta lume dintr-un act de iubire si crestem prin iubirea pe care ne-o arata parintii nostri. Tanjim sa fim iubiti si vietile noastre sunt hranite si imbogatite cand iubim si suntem la randul nostru iubiti. Lupul acesta, de asemenea, pare sa stie ca bunatatea e parte din acea iubire. Cand suntem buni cu altii e posibil – desi nu intotdeauna – ca si ei sa ne arate bunatate. Zambeste cuiva si exista sanse ca acea persoana sa iti intoarca surasul. Opreste-te din drum pentru a ajuta si cel pe care-l ajuti probabil ca te va ajuta, si el, cand ai nevoie. Lupii seamana intru catva cu oamenii si traiesc in grupuri. Se alatura altora unii cu altii si, in general, se simt mai bine cand se apropie unii de altii intr-un mod cald, armonios.
Dar, a continuat bunicul, sa ne imaginam ca exista un alt lup in haita care nu gandeste la fel. Lupul acesta are o fata rea, neplacuta. Din cand in cand, isi ridica buzele pentru a-si arata dintii amenintator catre alte animale. Cand face asta, ei de obicei simt teama in locul iubirii si respectului, pentru ca acesta e lupul fricii, al lacomiei si al urii. Poate ca e inspaimantat sau speriat si de asta sta tot timpul in garda. Din nefericire, nu a invatat ca fiind asa de furios si agresiv cu ceilalti, gandindu-se pe cine sau ce uraste in loc de pe cine sau ce iubeste, naste o gramada de sentimente negative in sine si printre ceilalti lupi. Lupul acesta cauta sa fie sef. In timp ce lupul pacii, al iubirii si al bunatatii cauta fericirea si bunatatea celorlalti, ca si pe a sa. Asa cum iti poti imagina, doi asemenea lupi intr-o haita vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul pacii, al iubirii si al bunatatii vrea sa impartaseasca aceste valori tuturor, dar lupului fricii, al lacomiei si al urii ii pasa numai de el insusi. Se simte rau in el insusi si ii face pe cei din jur sa se simta rau.
Sa ne imaginam in continuare, a spus bunicul, ca doi lupi ca acestia se lupta in interiorul tau.
Copilul a privit in sus cu ochii mariti:
– Care din ei va castiga? a intrebat bland.
Bunicul a privit in jos, cu bunatate in ochi, cu vocea blanda si a raspuns:
– Cel pe care il vei hrani.
Burns G.W. (2011) – 101 povesti vindecatoare pentru copii si adolescenti – Editura Trei. Bucuresti
