„Cand ma gandesc ce fericit am fost cand m-am nascut! Doamne, ce fericit am fost! Si am strigat, de altfel imediat am strigat, cum am iesit din burta mamei am strigat: ” sunt fericit!”. Sunt fericit, oameni buni, sunt fericit!
Si imediat dupa aceea am simtit aerul rece intrandu-mi in plamani si am strigat, am martori, am strigat: sunt fericit, aerule, sunt fericit ca ai intrat in plamanii mei!
Asa le-am strigat la toti, pe masura ce lucrurile se imbulzeau in creierul meu, am strigat, veniti, intrati in creierul meu, locuiti-ma, sunt fericit sa fiu un azil pentru cuvintele ratacitoare, pentru intamplare, pentru nestiutul din jurul meu, pentru tot ce ma pandeste.
Cand ma gandesc ce fericit am fost cand am baut prima picatura de lapte, prima picatura de apa, prima picatura de vin. Am fost atat de fericit, atat de fericit si am strigat , am strigat cu gura mea mica, din gatlejul inca neformat, am strigat: „sunt fericit!”. Cand am baut prima picatura de ploaie am strigat cerului: „sunt fericit!”.
Da, asa am strigat, in fiecare secunda mi se intampla ceva nemaipomenit si strigam sunt fericit, sunt fericit ca ma pot ridica in picioare, ca pot alerga, ca pot zbura, ca ma pot arunca in adancul pamantului, ca ma pot zdreli la genunchi, ca-mi pot da mie insumi tarcoale, o, Doamne, mersul pe joc, ce fericire! Ce fericire si restul, alergarea, invatatul pe de rost, fuga prin viata, prima iubire. Jur, jur pe ce am mai sfant, adica pe cuvantul fericire, ca am fost fericit si in armata. Cand striga comandantul „culcat!”, eu ii strigam in mintea mea „sunt fericit!”. Si mai tarziu, cand s-au nascut proprii mei copii, ce fericit am fost. Cum iesea cate unul din pantecele sotiei mele eu strigam „sunt fericit!” De patru ori am strigat asa dar as fi putut sa strig si de zece ori, si de cincisprezece ori. Am strigat de altfel „sunt fericit!” si cand am fost lovit, intr-o zi, de o masina si m-am vazut cu un picior fracturat la spital. „Sunt fericit!” am strigat atunci in fiecare zi plimbandu-ma cu cele doua carje.
Da, am continuat sa strig „sunt fericit” chiar si cand a venit batranetea peste mine. Cum am vazut-o i-am strigat „sunt fericit!”. Si chiar si moartea, cand mi-a batut cu degetul in ciocul genunchiului i-am spus la ureche, dar mai in soapta „sunt fericit!”.”
Visniec M. (2012) – Cabaretul cuvintelor. Exercitii de muzicalitate pura pentru actorii debutanti. Cartea romaneasca, Bucuresti.
