Traia candva un imparat oriental, a carui intelepciune lumina pamantul ca un soare, a carui desteptaciune nu era depasita de nimeni si a carui bogatie intrecea de departe pe a oricui. Intr-o zi, un vizir a venit la el cu o fata nefericita.
„Marite sultan, tu esti cel mai intelept, cel mai mare si cel mai puternic om de pe pamant, spuse el. Tu esti stapan peste viata si moarte. Dar ce am auzit cand calatoream prin tinut? Peste tot, oamenii te lauda. Dar unii au vorbit foarte urat despre tine. Faceau glume si se plangeau de deciziile tale intelepte. Cum se face, preaputernicule intre toti puternicii, ca exista o asemenea nesupunere in tara ta?”
Sultanul zambi cu ingaduinta si raspunse:”Ca toti oamenii din imparatia mea, stii ce am realizat pentru voi toti. Sapte tinuturi sunt sub stapanirea mea. Sub domnia mea sapte tinuturi au progresat si au dobandit prosperitatea. In sapte tinuturi, oamenii ma iubesc pentru impartialitatea mea. Ai cu siguranta dreptate. Pot face multe lucruri. Pot pune sa fie inchise portile uriase ale oraselor mele. Dar exista un lucru pe care nu il pot face. Nu pot inchide gurile supusilor mei. Nu este cu adevarat o problema ca unii oameni ma vorbesc de rau. Ceea ce este important este sa fac bine.”