De multe ori ni se intampla sa traim emotii atat de intense atunci cand vedem ceva, incat avem senzatia ca toate cuvintele din alfabetul limbii noastre, si poate a inca trei limbi laolalta, nu ne ajung pentru a exprima ceea ce simtim. Acestea sunt momentele in care obisnuim sa spunem ca acea imagine pe care o vedem sau o aratam face cat 1000 de cuvinte, pe care nu le-am putea gasi ca sa exprimam ceea ce simtim.
Cu siguranta atunci cand am gasit acea imagine, pe care o consideram demna de a exprima tot ceea ce noi nu reusim prin cuvinte, suntem foarte multumiti si am dori sa o impartasim intregii lumi.
Dar oare ce face cat 1000 de cuvinte pentru aceia dintre noi care nu pot sa vada acea imagine?
Oare ce trezeste emotii atat de puternice in sufletul acelora care nu vad, cum trezeste in sufletul celor care vad o imagine?
Am avut ocazia sa vad cum reflectia unei bule de sapun poate crea o imensa bucurie, atunci cand aceste reflectii sunt printre putinele lucruri pe care le poti vedea … la fel cum am avut ocazia sa vad cum o secventa muzicala poate creea tot atat placere sau poate chiar mai multa…
Mi-am petrecut ultimele zile ascultand cantecul pasareleleor la venirea primaverii … si de cele mai multe ori am facut-o cu ochii inchisi … La auzul acestor sunete am trait sentimente care nu se pot descrie in cuvinte si pe care nici macar o imagine nu ma poate ajuta sa ti le redau…
