[…] la prima vedere”liberataea” pare sa contina doar conotatii pozitive. La urma urmei, nu am tanjit si am luptat de-a lungul civilizatiei occidentale pentru libertate politica? Si totusi, libertatea are si o latura intunecata. Privita din perspectiva autocreatiei, a alegerii, vointei si actiunii, din punct de vedere psihologic libertatea este complexa si plina de anxietate.
Suntem, in cel mai profund sens, responsabili pentru noi insine. Suntem, asa cum spunea Sartre, proprii nostri creatori. Prin insumarea alegerilor pe care le facem, a actiunilor noastre sau a neputintei de a actiona, in cele din urma ne cream pe noi insine. Nu putem evita aceasta responsabilitate, aceasta libertate. In termenii lui Sartre, „suntem condamnati la libertate”.
Libertatea noastra merge chiar mai profund decat elaborarea vietii individuale. Cu peste doua secole in urma Kant sugera faptul ca avem responsabilitatea sa dam forma si sens nu doar lumii interioare, ci si celei exterioare. Cunoastem realitatea exterioara doar asa cum este ea procesata prin propriul nostru aparat neurologic si psihologic. Realitatea nu este deloc asa cum ne-am imaginat-o in copilarie: nu intram in (si nu parasim) o lume bine structurata. In schimb jucam rolul central in constituirea acestei lumi si o constituim ca si cum ar parea sa aiba o existenta independenta.
Si relevanta partii intunecate a libertatii vizavi de anxietate (…)? Putem gasi un raspuns privind in jos. Daca suntem constructorii primordiali ai lumii noastre, atunci unde este pamantul solid de sub noi? Ce se afla sub noi? Desertaciunea, Das Nichts, cum spun filosofii existentiali germani. Prapastia, abisul libertatii. Si odata cu realizarea desertaciunii de la baza fiintarii apare anxietatea profunda. […]
Yalome I. D.(2002) – Darul psihoterapiei. Editura Vellant. Bucuresti
