Se povesteste urmatorul incident despre Profetul Mahomed. Profetul si unul dintre insotitorii sai venisera intr-un oras sa predice. Curand, un adept al invataturilor lui ajunse la el si ii spuse: “Stapane, nu e decat prostie in acest oras. Locuitorii sunt atat de incapatanati! Nimeni nu vrea sa invete nimic. Nu vei preface niciuna din aceste inimi impietrite.” Profetul raspunse binevoitor: “Ai dreptate.”
Curand dupa aceea, un alt membru al comunitatii se apropie de profet. Stralucind de bucurie, ii spuse: “Stapane, te aflii intr-un oras norocos. Oamenii tanjesc dupa adevarata invatatura si isi deschid inimile cuvantului tau.” Mahomed zambii cu bunatate si spuse iarasi: “Ai dreptate.”
“O stapane”, rosti insotitorul lui Mahomed. “I-ai spus primului barbat ca are dreptate, iar celui care sustinea contrariul i-ai spus la fel. Pai, negrul nu poate fi alb.” Mahomed ii raspunse: “Fiecare vede lumea asa cum se asteapta ca ea sa fie. De ce sa ii contrazic pe cei doi? Unul vede raul, celalalt binele. Ai spune ca unul dintre ei vede fals; dar nu sunt oamenii de aici si de pretutindeni deopotriva buni si rai in acelasi timp? Nici unul dintre cei doi oameni nu a spus ceva gresit, doar ceva incomplet.”
Nissrat P., (2005). Povesti orientale ca instrument de psihoterapie. Editura Trei. Bucuresti
