Fermierul scotian sarac, pe nume Fleming, se lupta sa asigure traiul pentru familia sa pe mica lor proprietate, in asprul tinut rural scotian. Intr-o zi, in timp ce isi ara pamantul, auzi un strigat venind dintr-o mlastina apropiata. Isi lasa imediat uneltele, uita de munca lui si alerga la mlastina. Un tanar cazuse inauntru si se zbatea sa se elibereze, dar zbaterea il facea sa se scufunde si mai adanc in mlastina. Ochii sai erau mariti de groaza. Striga cu disperare, fiindu-i frica sa nu-l inghita mlastina. Nu avea nimic de care sa se aghate, nici un mijloc de a iesi si a scapa.
Fleming a salvat baiatul din mlastina, fara a se gandi la riscul personal si l-a dus in umila sa casuta unde, cu ajutorul sotiei lui, a calmat panica baiatului. L-au curatat si au avut grija sa vada ca pleaca in siguranta spre casa. In actul lor altruist nu s-au interesat cine era sau de unde venea.
Astfel a fost o surpriza a doua zi dimineata, cand o caleasca de lux, trasa de cai, se opri in fata umilei locuinte a fermierului. Vizitiul cobori si deschise usa calestii pentru a face loc sa coboare un nobil in vesminte scumpe. Nobilul iesi si lua in mainile lui mana lata, cu bataturi a fermierului.
– Eu sunt tatal baiatului pe care dumneata l-ai salvat, explica el. Sa-ti spun, pur si simplu, ”multumesc” pare atat de neinsemnat. Nimic in lume nu este mai de valoare pentru mine decat viata fiului meu. Cum te pot rasplati? Cum te pot recompensa pentru bunatatea ta?
– Multumesc, zise fermierul. Va apreciez recunostinta. Este o recompensa suficienta. Nu pot sa accept nicio rasplata. Am facut ceea ce ar fi facut oricine. Sunt sigur ca ati fi facut la fel daca l-ati fi vazut pe fiul meu in mlastina.
In acest moment, fiul fermierului veni in usa casutei familiei. Era curios sa-l vada pe nobil si luxoasa caleasca la micuta lor ferma.
– Acesta este fiul dumitale? intreba nobilul.
Pasind alaturi de el si punandu-si bratul dupa umarul copilului, Fleming raspunse mandru:
– Da.
– Mi-ai salvat fiul, spuse nobilul. Lasa-ma sa fac ceva pentru fiul dumitale. Il pot lua si ii pot da o educatie buna. Daca are curajul si inima tatalui sau, se va trasnforma intr-un barbat de care sa poti fi intr-adevar mandru.
Fermierul accepta, nu pentru el insusi, ci intrucat vazu o ocazie pentru fiul sau pe care el n-ar fi fost niciodata capabil sa i-o ofere. Fiul lui Fleming se dovedi a fi un scolar pasionat si dedicat. Dupa ce si-a incheiat invatamantul de baza, a mers la Facultatea de medicina, unde pasiunea de a-i ingriji pe altii l-a condus spre cercetare – si o descoperire care avea sa revolutioneze lumea medicinei. Un singur act al unui fermier bun a dus la o descoperire care continua sa salveze vieti a milioane de oameni. Fiul fermierului a fost ridicat la rang de cavaler ca Sir Alexander Fleming, drept recunoastere a muncii sale ca descoperitor al penicilinei.
Dar povestea noastra nu se incheie aici. Cativa ani mai tarziu, fiul nobilului a trecut printr-o alta situatie care i-a amenintat viata. A fost lovit de pneumonie, o boala care era, pana la acea data, aproape intotdeauna fatala. Penicilina a invins boala si i-a permis sa aiba o viata care a devenit, de asemenea, celebra.
Nobilul care a asigurat educatia fiului lui Fleming era Lord Randolph Churchill. Tanarul care a fost salvat de doua ori de familia Fleming a fost Sir Winston Churchill.
Burns G.W. (2011) – 101 povesti vindecatoare pentru adulti – Editura Trei. Bucuresti
