“[…] Omul intelept se gandeste la necazurile sale doar atunci cand gandul asta are un rost; altminteri se gandeste la alte lucruri sau, daca e noapte, la nimic. Nu vreau sa sugerez ca in momentele de grava criza, de pilda cand falimentul unei afaceri este imminent, sau cand un barbat are motive sa-si suspecteze sotia ca il inseala, ar fi posibil, exceptand cateva minti neobisnuit de disciplinate, ca supararea sa fie data uitarii atunci cand nu se poate face nimic in privinta ei.
Este insa perfect posibil sa facem uitate supararile obisnuite din viata de zi cu zi, exceptand situatiile cand acestea nu sufera amanare. Este uimitor cat de mult pot fi sporite atat fericirea, cat si eficienta prin cultivarea unei minti ordonate, care gandeste despre orice lucru in mod adecvat si la timpul potrivit, iar nu inadecvat si neintrerupt.
Atunci cand trebuie luata o hotarare dificila sau pe muchie de cutit, de indata ce dispuneti de toate datele relevante, concentrate-va asupra chestiunii in cauza si luati decizia care vi se pare optima; odata decizia luata, nu o revizuiti decat daca vreun fapt nou va ajunge la cunostinta. Nimic nu e mai epuizant decat indecizia si nimic nu e mai neproductiv decat ea.
O multime de framantari pot fi diminuate realizand insignifianta chestiunii care ne pricinuieste anxietatea. […]“
Russell B. (1996). In cautarea fericirii. Humanitas, Bucuresti
